Soarele stralucea demult pe cer si promitea o zi superba, numai buna de plimbat.
Colegii de camera dormeau inca, asa ca am iesit usor din camera si m-am pregatit de vizitat orasul. Prima zi in care ma trezesc si apoi adorm in acelasi loc, asa ca trebuie sa o folosesc la maxim.
Prin urmare ies din hostel si in cateva minute intru iar in atmosfera Hansel si Gretel, atmosfera "Olde Hansa". Buna dimineata Tallinn!
Vedere de ansamblu asupra zonei istorice
Catedrala ortodoxa, marturie a celor mai bine de 300 de ani de stapanire rusa.
Prin oras
Portile Viru, una din intrarile din zona veche.
Ceva traditional, respectat pana in cel mai mic detaliu.
Piata centrala.
Sa nu uitam comunismul.
Cum, de la atatea terase si mirosuri imbietoare, incepuse sa mi se faca foame, am hotarat sa-mi rezolv si aceasta problema. Si totusi nu as vrea iar cu banane si ciocolata. Noroc ca imi notasem un loc in care puteam sa incerc supa de ren si ceva delicatese asemanatoare, la doar 1 euro portia. Locul era chiar intr-unul din colturile bisericii din piata din centru, probabil vechi de sute de ani.
Si arata cam asa:
Muzica, cam asa:
Intru eu, o femeie solida imbracata traditional, cu aerul de foarte buna bucatareasa si probabil la fel de buna in a manui facaletul atat in bucatarie, cat si pe eventuali atacatori, se ocupa cu servitul. Fiind singurul, ii cer o supa de elan (oricum habar n-aveam cum este) si o bere nefiltrata. Imi pune supa intr-o strachina de lut, berea intr-un pahar asisderi, fara cutit si furculita, si ma invita sa iau loc la o masa.
Super, nu?
Ce ti-ai putea dori mai mult?
Localul, dupa cate se pare, are ceva sute de ani vechime, dovada fiind peretii inegriti de fum. Cine stie cate petreceri, sarbatori, crime si altele au vazut acesti pereti de-a lungul anilor? Un lucru era clar: stiam unde voi manca seara.
Ehh, dupa masa, parca mergea o plimbare si in afara zonei istorice, asa ca, dupa o scurta consultare a hartii, decid sa merg la plaja, la Pirita, aflata la cativa kilometri spre est. O bucata de drum am facut-o pe jos, si apoi cu autobuzul. Cobor din autobuz si o iau spre plaja? Sigur asta e drumul?
Si am ajuns si la plaja la golful Finic. Nu eram singur pe plaja, mai era ceva lume, nu foarte multa.
Chiar si in apa (eu eram cu bluza de trening pe mine). Eh, daca tot am ajuns la apa, am vrut sa verific ce am invatat pe vremuri la geografie, daca apa din marea Baltica este de 4 ori mai putin sarata fata de apa din marea Neagra. Da, este, aproape ca se poate bea.
In departare se apropia ferry-ul de Helsinki.
Nu eram eu pregatit de plaja (costumul de baie ramasese in rucsac, la hostel), dar ma decid sa ma las la bustul gol, sa prind putin bronz si mai jos de gat,si sa ma relaxez putin. Dupa o jumatate de ora insa, soarele a luat o pauza, intrand in nori. Si eu inapoi in tricou, era cam racoare...
In fine, ma intorc inapoi in oras, tot cu autobuzul, pe faleza:
Restul zilei mi l-am petrecut prin oras, dupa care m-am intors la hostel.
Aici, trupa vesela se trezise, care la bere, care la calculator isi actualiza statusul pe FB, care la schimb de pareri. Cu aceasta ocazie am intalnit un indian din New Delphi la vreo 50 de ani, care in ultimii 8 ani vizitase 40 de tari. El venea din Polonia, urma sa mearga apoi la Riga cu trenul, apoi la Praga, dupa care se intorcea acasa. Daca tot l-am prins, l-am pus sa-mi faca si o poza. Iata-ma, pe marginea patului:
Din vorba in vorba, timpul trecu pe nesimtite, asa ca m-am dus la culcare, urmand ca in dimineata urmatoare la 7 si jumatate sa pornesc cu ferry-ul spre Helsinki si mai apoi spre nord.
Dimineata, dupa dusul si bagajele de rigoare, mi-am recuperat pasaportul de la receptie si am plecat. Monk's Bunk, o sa-mi lipsesti !
In jumatate de ora urcam pe puntea navei Silja Star, catre noi destinatii, lasand in urma Tallinn-ul.
Iar o ora si jumatate mai tarziu ne apropiem de Helsinki.
Cobor de pe vas si incep sa urc dealul pe drumul deja cunoscut catre gara, cu scopul de a-mi achita rezervarea de cuseta pentru trenul din aceeasi seara catre Rovaniemi. Iau un bon de ordine, astept cam un sfert de ora, dupa care sunt repartizat la un ghiseu. Aici, aflu ca trenurile finlandeze nu au vagoane cuseta in componenta, ci doar vagoane de dormit. Asta e, n-o sa ma intorc aici. "Cat e halatu'?""35 de euro." Asta e. Si daca tot am dat 35 de euro pentru suplimentul de loc de dormit, am mai dat inca 3 euro pentru a-mi lasa rucsacul la bagaje, in gara, sa nu-l plimb in spate toata ziua. Apoi am plecat sa vad Helsinki-ul. Ce-mi vad ochii cum ies din gara?
Mda, n-am intrebat ce natie sunt, m-am facut ca nu-i vad si am trecut mai departe. Nici aici nu scapam de ei. Intai faza de pe ferry-ul Stockholm-Turku cu "Bagami-as..., unde e camera aia?", si acum astia...
Aveam oricum destule de vazut in Helskinki ca sa nu-mi pierd timpul. Vremea frumoasa, aceleasi 19 grade constant de cand am ajuns in nord. Cum am spus si mai devreme, spre deosebire de celelalte orase nordice, in Helskinki se simte un aer usor rusesc, in stilul cladirilor, al pomilor plantati pe marginea drumului si, din cand in cand, a ceva cuvinte rusesti ce imi ajung pe la urechi. Oricum ar fi, orasul e curat luna, totul e impecabil, nu vezi o hartie pe jos, o crapatura pe cladiri, un geam spart, nimic. Si plin de turisti. Asadar, am luat-o la pas prin centru.
Catedrala Luterana (Tuomiokirkko)
Catedrala ortodoxa Uspenski (construita de rusi)
Prin centru
Alti muzicieni (mai albi insa)
Usor-usor, am depasit zona frecventata de turisti si am ajuns intr-un Helsinki al finlandezilor, pe niste strazi destul de pustii, cu toate ca era vineri dupa-amiaza. Acelasi lucru l-am patit si in Stockholm prin anumite cartiere. Se pare ca nordicii prefera sa stea mai mult prin case. Sau cine stie...
Si am ajuns si la biserica sapata in stanca, Tempeliaukkio pe numele ei. Cum la ora la care am ajuns sa o vizitez, tocmai avea loc o nunta, a trebuit sa mai astept, prilej cu care am urcat pe stanca in care era sapata pentru a o studia putin. Dupa cum se vede si din poze, roca este relativ neteda, rezultat al ultimei glaciatiuni ce a acoperit intreaga Scandinavie. La fel sunt modelate si stancile din zonele de coasta ale marii Baltice.
Si ceremonia s-a incheiat, asa ca mirele, insotit de a sa frumoasa nevasta (hmm), au iesit din biserica, catre limuzina.
Asa putem si noi, profanii, sa intram in biserica.
Sunt curios cum se aude orga in aceasta incinta.
Gata cu Tempeliaukkio, e timpul sa ne mai plimbam putin prin oras
Cam pustiu, nu?
Eh, intre timp a inceput o ploaie marunta si, cum se apropia ora plecarii, am decis sa ma retrag catre gara, nu inainte de a-mi face cateva provizii pentru seara si pentru ziua urmatoare. Mai putin de bere, caci cea mai ieftina cutie de bere era 4 euro, la 2.5% alcool. Nu, nultumesc !
Pe drumul de intoarcere, iata cine petrecea fara sa tina cont de intemperii.
Am ajuns la gara, mi-am recuperat rucsacul de la bagaje, dupa care mi-am asteptat trenul. A fost tras la peron, urc in el, imi caut compartimentul si...parca nu-i asa de rau sa schimb cuseta pe un compartiment de dormit, nu?
Asadar, dupa un trezit dis-de-dimineata in Estonia, o traversare a golfului Finic si o zi la Helsinki, parca merge si ceva odihna, nu? Mai ales ca astazi se implineste exact o saptamana de cand am plecat.
Maine ne asteapta capatul calatoriei, Cercul Polar de Nord !
Oricum, chiar daca e capat, nu e si sfarsit, urmeaza intoarcerea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu