Ziua 9 Lulea-Trondheim-Oslo

Si trecu si prima noapte de dormit pe scaun.
Am dormit ca vai de lume, pe un scaun, destul de inghesuit, trezindu-ma din timp in timp.
La un moment dat a trebuit sa ma ridic de pe locul meu, intrucat a urcat intr-o gara 4 fete cu chitari si rucsace, iar eu nu aveam  (ofcors) rezervare. Noroc ca am gasit alt loc, n-am mai fost nevoit sa folosesc rucsacul pe post de scaun, ca-n nordul Germaniei.
Pe la 5 dimineata soarele era deja sus pe cer, iar eu nu mai aveam somn. Se prevestea o noua zi frumoasa, lasasem in urma Norbotten-ul, acum eram in mijlocul Jamtland-ului, paduri aveam in continuare, dar printre copaci se profila si lacul Storsjon. Nu stiu cat de graitoare sunt pozele, dar, realmente, eram in mijlocul pustietatii, iar aceasta idee imi facea pielea de gaina. Super !

 In fine, daca tot am facut ochi inainte de a ajunge la Bracke, unde urma sa schimb trenul catre Ostersund, am zis sa-mi omor timpul consultand putin harta, traseul si notitele de parcurs. Cat timp faceam asta, am observat cum un alt pasager, un tip blond la vreo 20 si ceva de ani ce statea in fata mea si se trezise si el, ma urmarea cu interes, mai ales dupa ce imi vazuse biletul verde de Interrail.
Intru cu el in vorba, aflu ca e student neamt si, impreuna cu un prieten, isi luasera cortul, doi rucsaci si plecasera sa vada Scandinavia. Se intorceau acum de la Narvik si urmareau sa ajunga catre Trondheim, in Norvegia, unde doreau sa ramana cateva zile. Intrucat si eu mergeam catre Trondheim, aveam sa-i insotesc si eu in aceasta zi.

Ajungem noi in Bracke, unde coboram atat eu, cei doi studenti, cat si fetele cu chitarile, ce se pusera pe un recital de dimineata, probabil sa-si dreaga vocile. In fine, nu ne deranjau. Trenul de Ostersund urma soseasca in cateva minute iar eu, neam de roman, am zis sa sar peste sine sa fac inca o poza lacului Storsjon. N-am apucat sa fac 2 poze, ca trenul ajunse in gara, iar eu dadui fuga inapoi, tot peste sine. Gara din Bracke oricum era mica, in afara de cei ce coborasem din tren inainte, nu mai era nimeni, asa ca nu mi-a facut nimeni observatie ca am sarit peste sine, lucru interzis dealtfel. Scuzati poza, am facut-o in graba, la plecare.

Urcam noi in tren, de data asta aveam locuri, era confortabil, si ne continuam drumul. Nu mult, cam o jumatate de ora. Coboram noi in Ostersund, unde ne astepta deja trenul norvegian. Si aici liber, basca scaune libere fata in fata. Lux nene !

Odata cu inaintarea catre vest, spre Norvegia, vremea se strica din ce in ce mai mult, incepu ploaia, iar eu profitai de ocazie sa recuperez din somnul chinuit din ajun.

Ma trezii ceva mai tarzi, in timp ce unul dintre colegii mei de drum lua micul dejun, format dintr-o conserva de peste. Mai schimbam noi ceva impresii, dupa care trecu conductorul si ne anunta ca ne apropiem de Storlien, ultimul oras din Suedia, si ca urma sa schimbam trenul, cu altul ce ne va trece granita. Ajungem noi, coboram afara, unde ploua mocaneste, cam cum e la noi in octombrie. Chiar suntem in 5 august? Asta e, suntem in munti mult departe de a 60-a paralela.

Trenul pleca, iar noi urma sa-l asteptam pe urmatorul, ce pleca in cateva minute. Si s-a tinut de cuvant!

Urcam noi, de data aceasta cu mai putin spatiu de lafaiala, dar decent. Si, bineinteles, fara sa avem nevoie de supliment de loc. Vremea se mentinu ploioasa, intram din ce in ce mai mult in munti si, fara nici un semn, trecem granita din Suedia in Norvegia. Atat de repede ca m-a luat pe nepregatite si n-am apucat s-o pozez. "Granita" era de fapt o simpla dunga defrisata in padure care tinea pana hat departe. Am gasit o poza pe net cu ea, imi cer scuze autorului ca nu i-am cerut dreptul de copyright, imi cer scuze cititorilor ca n-am gasit una de sezon, dar, va zic sigur ca e facuta exact unde am vazut-o si eu. Sa tot treci granita astfel. Iat-o:

Poza e luata de aici: http://www.dailymail.co.uk/news/article-2246910/Spectacular-photos-snowmobilers-riding-snowy-border-Sweden-Norway.html

Treptat, pe masura ce ne apropiam de Trondheim, padurile de conifere incepura sa se rareasca, lasand locul dealurilor, cu case din loc in loc.

 Welcome to Hell (da, chiar exista) !

Si-am ajuns la Trondheim. Era duminica dimineata, destul de inorat, dar, din fericire, norii isi facura pomana de noi si ne lasara in pace. Inca de pe drum aflasem de la cei doi studenti ca urmareau sa se cazeze la hostelul camin din Trondheim, mentionat si in ghidul Interrail, insa eu le-am atras atentia ca pretul era destul de prohibitiv, ceva gen 30 de euro pentru un loc in camera de 14 paturi. In fine, nu m-au crezut, dar am decis sa mergem catre el. Inarmati cu o harta a orasului, am luat-o direct prin centru, stiind despre camin ca se afla pe malul raului Nidelva.

 Si am ajuns la summer hostel.

 Summerhostel-ul era de fapt caminul studentesc al universitatii din Trondheim care, vara, in lipsa de studenti, era transformat in hostel, pentru niscai venituri suplimentare. Un indiciu clar ca tinea de mediul universitar era ca poarta mare din fata era incuiata bine, intrarea se facea printr-o usa mica din spate. Asa cum glumeam cu colegii de drum "o usa mare si frumoasa, pe unde nu intra decat regele, si o usa mica, in spate, pe unde intra fraierii". :)
De cum am intrat, nu m-a incantat aerul de vechi din interior, ce amintea de cladirile cu bulina rosie din centrul Bucurestiului, impresia fiind total diferita de ratingul de "awesome" pe care il primise pe hostelsclub. In fine, nemtii mei consultara pretul la receptie, de unde plecara dezamagiti. Depasea mult bugetul. Eu de bine de rau imi planuisem sa ajung seara la Oslo, si de acolo sa iau trenul de noapte catre Bergen, asa ca nu ma afecta cine stie ce.
Asadar am plecat. De pe podul Elgeseter aveam o priveliste superba asupra catedralei vikingilor, Nidelva, ce o fixasem cu totii drept urmatorul obiectiv, alaturi de biroul de informatii turistice.

Ajungem noi la catedrala, insa in interior am fost nevoiti sa pastram linistea, duminica dimineata fiind, eram in plina slujba. Cum nu ma dau in vant prea tare dupa slujbe, si nici ceilalti nu pareau, nu am stat mult.

 Am plecat apoi catre biroul de informatii turistice, unde nemtii mei au aflat ca alta varianta de cazare decenta ca pret in Trondheim nu exista, de asemenea ca intr-un camping in apropiere preturile sunt exact ca la hostel, dar, ca, din fericire cortul se poate pune pe o pajiste, undeva nu foarte departe, nu de alta, dar rucsacii baietilor sareau bine de 15 kg fiecare, cu tot cu cort, saci de dormit si conserve.
Am mai mers apoi catre gara, pentru a vedea si ce variante de plecat avem.

 Intentionam sa-mi iau un bilet la cuseta in trenul de noapte Oslo-Bergen. Aflu aici ca in Norvegia nu exista trenuri cu cuseta (cum nu existau nici in Finlanda), iar rezervarea pentru un loc de dormit costa echivalentul a 116 de euro, iar rezervarea simpla pe scaun costa cam 10 euro. E clar, dormim pe scaun si in noaptea asta, deci luam rezervarea de loc.
Baietii nemti se hotarara sa ramana inca 2-3 zile la Trondheim, ei nefiind constransi de timp (aveau bilet pentru calatorit 10 zile in interval de 22), prin urmare ne luam la revedere unii de la altii.
Mai aflu apoi ca un baton de Twix costa 14 lei in Norvegia. Scump, scump, dincolo era mai ieftin.
Urma apoi sa iau trenul catre Hamar, de aici alt tren catre Oslo-Lillestrom, iar din Lillestrom un autobuz, intrucat in gara din Oslo se lucra si nici un tren nu intra acolo. Cum mai aveam cam o ora la dispozitie, am iesit putin din gara, sa vad fiordul in toata splendoarea lui. Intre timp isi facu aparitia si soarele in aceasta zi de duminica.

 Eh, timpul meu in Trondheim a expirat, asa ca fu cazul sa ma intorc la gara, de unde urcai in tren. Trenul pleca apoi catre sud, lasandu-ma sa suprind un ultim cadru al fiordului, precum si pasiunea norvegienilor pentru navigatie.

Trenul incepu apoi sa coboare catre sud, spre Oslo, printre dealuri si ape. Speechless !

 Cateva ore mai tarziu coboram in Hamar, unde urma sa iau alt tren catre Oslo. Profit aici de jumatatea de ora libera ca sa imi iau iau cate ceva de-ale gurii. Gasesc un 7eleven in apropierea garii: cateva banane, cateva sute de grame de ciocolata vrac, ceva lune, un baton de Snickers si inca 2-3 chestii: 60 de lei. Am vrut Norvegia, Norvegia am !
Trenul sosi, iar calatoria continua catre sud. Se lasa seara, iar fiordul pe care inainta calea ferata ne arata ca ne apropiem de Oslo.

  Pe aici prin zona trenul avu parte de un mic incident, ce ne arata ca, nici in una dintre cele mai civilizate tari din lume, nu e totul perfect. Mai precis, trenul inainta, trecu prin dreptul unei gari, si, dupa vreo 200 de metri, frana brusc. Uitase sa opreasca. Prin urmare dadu cu spatele, pana opri in dreptul garii. Dupa cateva minute porni din nou la drum, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
Trecem apoi de statia aeroportului international Oslo, dupa care ajungem la Lillestrom, capatul pe linia ferata. Nu eram lasati de izbeliste, ci ghidati catre cateva autocare ce ne asteptau cuminti in fata garii. Autocarele se umplura ochi, dar apucai sa prind un loc la geam, dupa care plecaram spre oras, pe autostrada. Prin urmare, aveam sa vad si ceva strazi din Oslo la ceas de noapte. Nu prea mult, caci 20 de minute mai tarziu aveam sa ajungem in gara centrala din Oslo. Cobor din autocar, ca sa aflu ca, o ora mai tarziu, urma sa urc in altul, de data aceasta cu destinatia Drammen, pentru a ajunge in vestul Norvegiei, la Bergen.

 Pana atunci, dau o tura prin gara, dupa care ies putin, insa peisajul de afara nu parea cine stie ce atragator. Oricum imi planificasem sa raman in noaptea urmatoare in Oslo, la intoarcere.
Luai apoi loc la coada pentru autocar, urc, dupa care, 20 de minute mai tarziu, coboram in gara din Drammen, de unde urma sa iau trenul de Bergen. Inainte de asta, exersez putin capacitatile aparatului foto de a face poze de noapte. A iesit ce se vede:

 Urc apoi in tren, unde constat ca norvegienii se gandisera la toate. Chiar daca urma sa iti petreci toata noaptea in scaun, te asteptau o patura, o perna gonflabila, dopuri de urechi si aparatori pentru ochi, toate intr-o punga sigilata. Pe cand si pe la noi?

Prin urmare, ma pusei in scaun, imi verific rucsacul si hartiile, si, cateva minute mai tarziu, trenul se puse in miscare, catre vest.

In episodul urmator, Bergen si ruta scenica Myrdal-Flam.