Ziua 10: Prin fiordurile norvegiene: Bergen si Myrdal-Flam

A mai trecut o noapte dormita pe scaun, in tren, dar in conditii mult mai bune fata de noaptea precedenta.
Trenul ajunse dis-de-dimineata in gara Bergen. Fiind capat de linia, toata lumea coboara. Si eu.

Vremea de afara se anunta frumoasa, chiar daca usor inorata. Nu simteam nevoia unei harti sau a unui ghid, deja ma obisnuisem cu orasele scandinave mici, asa ca am luat-o hai-hui pe strazile aproape pustii.

 Nu sunt pasionat de muzica, insa stiam despre Bergen ca a dat unii dintre cei mai valorosi muzicieni ai lumii, iar asta se vede in multitudinea de statui dedicate acestora de pe strazi. Nu mai are rost sa zic despre curatenia impecabila a orasului, de faptul ca nu vezi o crapatura in tencuiala cladirilor, totul este perfect. Dar, la fel ca si la Trondheim, statuile cu lupi si lei imi inspira o oarecare asprime a acestor locuri, probabil si oameni care, obisnuiti cu frigul si cu vremea rea, s-au adaptat in consecinta.

In fine, dupa vreo ora si jumatate de hoinarit pe strazile ce incepeau usor-usor sa se anime, m-am intors la gara, pentru a ma urca in automotorul din imagine, ce avea sa ma lase la Myrdal, de unde aveam sa iau trenul scenic catre Flam.

 Trenul se umplu in curand de turisti, din pliantele pe care acestia le aveau, am dedus ca vedeau Norway in a nutshell . Se puse apoi in miscare si lasaram Bergen-ul in urma, luand-o inapoi catre est si admirand apoi locurile prin care trecusem in cursul noptii.

 In curand lasaram in urma fiordul si trenul aluneca usor prin regiunile rurale ale Norvegiei ce se profilau sub soare. Da, pe crestele muntilor era zapada.

Dupa 2 ore, trenul ajunse in Myrdal, toata lumea cobora si se aseza la celalalt peron, de unde se lua trenul catre Flam. Acest tren nu este insa inclus in Interrail, prin urmare urma sa-l platesc, din fericire se putea plati si cu cardul in tren. Din pacate un bilet dus-intors costa cam 200 si ceva de lei pentru cateva zeci de kilometri, pentru mai multe detalii, aici: Visit Flam
Constructia caii ferate Myrdal-Flam a inceput in 1923 si a fost finalizata in 17 ani dupa multa munca din partea muncitorilor, ce au fost nevoiti sa isi croiasca drum prin munte cu dalta si ciocanul. Are doar 20 de kilometri, insa are sectiuni de tunele ce parcurc muntele efectiv in spirala, iar senzatia este unica.
Turistii urcara in tren si cautara sa ocupe locurile. Eu, stiind ce peisaje ma asteapta, am preferat sa raman in picioare, intr-o zona din vagon in care sa am acces la ferestrele ambelor parti ale trenului. Nu de alta, dar nu ajung in fiecare zi pe aici. Trenul se puse apoi in miscare si intraram in munti.

 Intraram in tunel, dupa care, brusc, iesim, iar valea se infatisa in toata splendoarea ei. Intraram din nou in tunel, pentru cateva sute de metri.

 Si iesim, de data asta, imaginea era la celalalt geam, semn ca trenul intorsese in munte.

 Prima oprire, la cascada, iar lumea cobora sa faca poze.

De undeva se auzea o muzica destul de puternica ce se contopea cu zgomotul cascadei si o fata aparu dintre stanci imitand un dans ritualic. Cred ca era fata, nu sunt sigur insa, chiar daca am pus zoom-ul pe ea.

Trenul pleca mai departe prin vale catre Flam. Pozele vorbesc de la sine, nu cred ca mai are rost sa mai adaug ceva.

 Ajungem apoi la jumatatea drumului, la singura sectiune cu linie dubla, unde oprim si asteptam cateva minute pana trecu celalalt tren. Dupa care ne continuaram drumul.

Un sfert de ora mai tarziu ajungem in Flam, un mic oras-port aflat pe malul fiordului. Aici era capat de linie pentru trenul scenic, tot de aici urma sa ma intorc mai tarziu catre Myrdal sa iau trenul de Oslo. Mare lucru nu pot spune despre Flam, fiind o asezare destul de restransa, din care se poate pleca pentru excursii pe munte sau canoe pe fiord. In afara de cateva pensiuni, se poate face si camping si se poate ajunge si cu masina.
Pentru mine insa, ca backpacker ce intentionam sa ajung in aceeasi seara la Oslo, nu prea erau viabile aceste optiuni, mai ales ca bugetul meu era destul de strict, prin urmare m-am limitat la o plimbare prin zona.

 Apa raului era impecabila, mai sa spui ca aveau statie de filtrare in amonte.

 Pentru cei interesati de campat in Flam:

 Am luat-o usor in amonte pe albia raului, intr-o zona cu mai putina lume, pentru a putea face o mica baie. Apa insa avea in jur de 5 grade, asa ca am renuntat. Afara insa erau in jur de 17-19 grade, chiar daca soarele intrase in nori.

Asadar, abandonai baia pentru alte locatii cu ape mai calde si ma intorsei in gara. In apropierea garii, dadui de un centru de informare turistica unde aveau prize la care puteam sa-mi incarc telefonul si camera foto si, minune, wi-fi moka. Profit de ocazie sa-mi verific disponibilul pe carduri (au scazut, dar e ok, nu raman amanet pe nicaieri) si, profitand de ragaz, sa-mi elaborez traseul pentru zilele urmatoare. Uitandu-ma pe harta Interrail, imi atrase atentia un oras din Polonia: Oswiecim. Langa acest oras Hitler construise in al doilea razboi mondial cel mai temut lagar de exterminare al evreilor asadar, daca tot era cat de cat pe drumul spre tara, am zis ca merita sa ajung si acolo. Asadar, incep sa-mi creionez traseul de intoarcere catre casa, trecand (evident), prin Copenhaga, apoi Praga (prin care trecusem si la dus in miez de noapte), iar de la Praga, catre Auschwitz si apoi Cracovia, ca tot erau doar cateva zeci de km intre ele. De aici aveam sa ma intorc la Budapesta, sa mai petrec o jumatate de zi pe aici si sa cheltui restul de forinti ce imi mai ramasesera si apoi sa iau trenul de noapte catre Bucuresti. Intru apoi pe bahn.com, descopar ca cea mai simpla varianta din Oslo catre Copenhaga trecea aproape prin Stockholm, mai precis prin Katrineholm, prin urmare trebuia sa tai Goteborg-ul de pe lista oraselor de vizitat, intrucat implica prea multe schimbari de trenuri si prea multe pauze inutile in locuri neimportante, si ramasei la varianta de a ajunge dimineata in Malmo, de a lua apoi seara tren direct (minune!) din Copenhaga direct pana la Praga, iar de aici seara catre Cracovia. Imi notai apoi trenurile pe hartie, dupa care, plin de energie, plecai catre gara. Cum urmatorul tren inapoi catre Myrdal pleca intr-o jumatate de ora, profitai si de un market din apropiere sa-mi fac aprovizionarea cu de-ale gurii.
Urcai apoi in tren si pornii inapoi, prin acelasi peisaj idilic, de data aceasta fara soare.

 Ajungem astfel in gara Myrdal, de unde urma sa plec inapoi catre Oslo. Intre timp incepu o ploaie mocaneasca ce nu parea sa se termine curand, iar temperatura de afara scazu usor. Imi veni in minte codul portocaliu de canicula si cele 35-40 de grade pe care le vazusem pe site-ul Inmh pentru Bucuresti pentru aceasta zi de 6 august cat avusesem wi-fi-ul la dispozitie si imi dadusi seama ca nu e chiar asa de rau aici.

 O ora mai tarziu sosi si trenul de Oslo si urcai la caldurica. Trenul se indrepta catre est prin munti, care munti mai aveau urme de zapada chiar si acum si, desi nu cred ca ne aflam la mai mult de 1000 de metri altitudine, nu se zarea nici un copac, cam cum e la noi la peste 1800 de metri, pe platou. Aveam sa inteleg de ce: termometrul trenului ne arata ca afara sunt 7 grade. In tren insa functiona incalzirea.

 Treptat, iesind din munti, incepu sa apara si vegetatia, concomitent cu ceva stropi de ploaie, stropi ce aveau sa se indeseasca pe masura ce ne apropiam de Oslo, pana la punctul la care pe geam treceau siroaie de apa.

Perspectiva aceasta nu-mi mirosea deloc a bine, intrucat eu aveam o pelerina de ploaie pentru mine, nu insa si pentru rucsac, si, in plus, urma sa ajung in jur de 10 noaptea la Oslo, de unde trebuia sa-mi caut hostelul prin ploaie.
In fine, dupa 5 ore de la plecarea din Myrdal, ajungem in gara Oslo, gara ce se redeschisese in aceeasi zi si n-am mai fost nevoit sa oprim la Drammen si de acolo sa luam autocarul.
Cobor din tren, afara ploua torential, noroc ca in gara era uscat. Aveam notata adresa hostelului, aveam chiar si harta schitata pe o hartie, insa am zis sa merg la sigur, prin urmare am pornit GPS-ul de la telefon. Din pacate insa, chiar de data aceasta, Nokia Maps a refuzat sa functioneze. Am pornit pana la urma Google Maps-ul (cu traficul de date in roaming aferent), am pus destinatia pe el si am pornit la drum. Pana la hostel se parea ca n-aveam mai mult de un sfert de ora de mers, dar intr-un oras necunoscut, noaptea, parea o vesnicie. Pe strazi la acea ora nu mai vedeam chipuri cu par blond, ci altele, mai intunecate, de origine ceva mai orientala sau africana. Hmm, nu era ceea ce ma asteptam eu de la Oslo. Am rasuflat usurat cand am ajuns in fata hostelului.
Si aici aveam sa dau de altii asemanatori dar, asta era. Mi-am platit locul (echivalentul a 150 de lei in camera cu 6 paturi), mi-am luat asternuturile si am urcat catre camera mea aflata la etajul 2. Hostelul era curat, nimic de zis, insa avea aerul mai mult de intreprindere decat de hotel, in sensul ca avea usi metalice cu care intrai pe holuri, usi metalice la intrarea in camere si nu avea mocheta pe jos. In fine, pe net era cotat foarte bine, asa ca speram sa nu mai am probleme.
Am gasit camera, in care erau deja ocupate 2 paturi, am luat loc intr-un pat la nimereala, am facut un dus si m-am pus la somn, intrucat era tarziu.

Urmeaza Oslo, Malmo si Copenhaga.