Cu trenul la Cercul Polar - Zilele 3-4 Malmo - Stockholm

Ma trezesc. Trenul aluneca usor prin padurile de brazi ale Suediei, iar afara era soare si frumos. Nu aveam nici cea mai vada idee unde ma aflam. Ma uit la ceas, imi indica 4 dimineata. Aha, deci am avansat spre nord, daca avem soare la aceasta ora. Imi vine in cap "Vara nu dorm, nu am somn...". Oare Connect-R a fost pe aici? Daca e 4 dimineata si urma sa ajung la 6:30 la Stockholm, probabil ne aflam prin Smoland sau Ostergotland, dupa ce cu o seara inainte plecasem din tinuturile fertile ale Scaniei. In fine, mai aveam ceva de mers, asa ca ma culc la loc. Ma trezesc din nou dupa vreo ora, de aceasta data insa cerul era innorat. "Poate nu ploua azi, imi zic". Cum nu se mai lipea somnul de mine, ma duc sa ma spal si sa ma schimb. Dupa ce termin toate astea, iau un loc pe un scaun rabatabil de pe coridor, in dreptul geamului, sa nu mai deranjez familia de chinezi din compartiment, contempland apoi peisajul plicitisitor de brazi regretand din nou ca n-am o bere la mine. In compartiment ma astepta doar o cutie de carton pe care scria "Vatten". Multumesc, d-aia am si eu. Treptat, si alti pasageri se trezesc si se duc la baie.
Nu trece mult timp si sesizez si urme de civilizatie in acest peisaj, adica trecem peste un canal, mai vad ceva drumuri si, nu stiu cum se face, ca ma uit in compartiment, la fix cat sa vad pe geam vestita cladire a primariei din Stockholm, sala de decernare a premiilor Nobel, cea cu cele 3 coroane de aur in varful turnului. Ma uit la ceas, imi arata 6 si 10. Deci trenul ajunge cu 20 de minute mai devreme. Ce chestie...
Cateva minute mai tarziu trenul opri la peron si cobor. Merg inainte, spre locomotiva, dupa care realizez ca nu e directia buna, pentru a ajunge in cladirea garii trebuie sa cobor un nivel, si sa o iau prin pasaj. Ma conformez si iata-ma in cladirea garii, in timp ce pe langa mine circulau o multime de navetisti, veniti din suburbii la servici. Nu-i de mirare, e luni dimineata, a treia zi a calatoriei, exceptand seara de vineri in care am plecat. De fiecare data cand sunt intr-o gara si, in loc sa traversez romaneste sinele, trebuie sa o iau printr-un pasaj, imi vine in minte avertismentul vazut pentru prima oara in gara din Ventimiglia, Italia, si mai apoi in toate garile italiene prin care am trecut: "Vietato a traversare i binari" (sper ca am scris corect).

 Harta capitalei amplasate pe 14 insule

Si o imagine deja celebra a garii din Stockholm.

Inima imi batea deja mai tare, ma aflam in tara in care voiam sa ajung de 20 de ani, de cand citisem "Selma Lagerloff - Nils Holgersson". Cartea era pentru copii, dar, trecand peste povestea baiatului blestemat sa ajunga mic cat un soarece ce a calatorit prin toata Suedia in spinarea unei gaste, este un excelent ghid al Suediei, din Scania agrara, in sud, trecand prin insula Oland, apoi tinutul Smoland, Orebro, Stockholm, Uppsala, Dalecarlia cu raul Dalav, Bergslagerna si terminand apoi cu Laponia, recomandand-o ca o tara ce merita vizitata.
Planul meu de acasa viza sa petrec in Stockholm doar o zi, 31 iulie, ajungand la 6 dimineata in gara si plecand apoi la 7 seara  prin terminalul Vartahamnen, cu ferry-boat-ul, peste marea Baltica, pana la Turku, Finlanda, unde urma sa ajung in dimineata zilei urmatoare. Aceasta varianta ar fi fost viabila daca as fi vazut Berlinul intr-o zi si Copenhaga in ziua urmatoare, mai precis in ziua in care ma aflam acum in Stockholm. Cum comprimasem Berlinul si Copenhaga intr-o zi, imi ramanea o zi in plus in Stockholm, deci trebuia sa-mi gasesc cazare. Inca de acasa imi notasem "just in case" un hostel in Stockholm, si anume Interhostel, bonus gaseai si un Lidl in apropiere. Dupa ce vazusem cu o seara inainte, cum la Relay-ul din gara din Malmo o banana poate sa coste 9 lei iar un mar 6 lei (!!!), se cerea vizita la un magazin ieftin pentru ceva de-ale gurii.
Cum inca era devreme, decid sa fac o mica plimbare pe strazile din centru. Ies din gara, traversez si ma afund pe stradute, pana ajung pe Drottninggatan, pustie la acea ora. Pe drum vad si cativa tei infloriti, carora urmau sa le cada in curand florile. Si e sfarsit de iulie...In cursul noptii plouase, strada inca era uda, la fel si bancile. Tot mergand eu, incep sa urc, in cautarea hostelului, aflat pe Kamakagartan 46, ajutandu-ma de bunul prieten google maps (si internetul din roaming, evident).

 Rusia nu e departe de aici

 Si aici se sparg masini, dovada poza. Volvo-ul avea sa ramana neatins pana a doua zi dupa-amiaza.

 Suntem aproape de hostel.

In fine, ajung eu la hostel, intrarea era cu interfon, insa un tip care intra in cladirea alaturata mi-a spus ca mai am de asteptat, intrucat fata de la receptie ajungea de-abia  dupa 8. Era ora 7, asa ca decid sa mai dau o tura prin oras. Ma intorc spre gara, la vale, tot prin centru, pana ajung in port, in dreptul City Hall. De aici pornesc excursiile printre insule, pe canalele lacului Malaren. Aveam ca optiuni o tura istorica pe canale, un abonament la vapor "hop-on, hop-off" si, ceva ce mi-a atras atentia, o tura mai lunga pana la Palatul Drottningholm. Verific pretul, 95 de lei in banii nostri, o poala de bani, si prima tura e la ora 10 dimineata, acum e liniste. Dar nu se poate sa ajungi la Stockholm si sa nu vezi canalele, la fel cum trebuie sa vezi turnul Eiffel cand ajungi la Paris, asa ca sunt hotarat sa aleg aceasta tura. Odata cu pliantele cu turele culeg si o harta a Stockholm-ului, ce avea sa-mi fie foarte utila mai tarziu.
Incep usor sa ma intorc spre hostel, spre a-mi lasa rucsacul cel mare si greu si a trece la cel mic, tip punga. Intre timp norii facura loc soarelui pentru o vreme superba. Ajung dupa 8, de data aceasta usa era deschisa, intru la receptie, iar o suedeza blonda la vreo 25 de ani (si buunaaa!!!) ma intampina. Imi prezinta tipurile de camere (de la camera cu 10 locuri pana la camera single). Aleg o camera de 4, plus un set de lenjerii, ii dau cardul si pasaportul si imi comunica ca voi primi si cheia dupa pranz, intrucat momentan e devreme. De asemenea, au si serviciu de spalatorie, la cca 10 euro. Numai bine, ca tot am cate ceva de spalat si nu se stie mai apoi. Mai aflu apoi unde e Lidl-ul (e aproape) si cam asta e tot pentru moment. Imi las rucsacul la bagaje, nu fara sa ma lovesc la picior neobservand o treapta la ei in camera de bagaje. Asta e...
Cu rucsacul mic in spate (in genul celor de la Orange, doar ca era de la Decathlon), doar cu o sticla de apa si alte cateva maruntisuri, ma simt ca un fulg. Pornesc prima data spre Lidl, aflat pe Sveavagen, ca sa vad ca deschid de-abia la 9. Mai am cam un sfert de ora de asteptat. Numai bine gasesc un Wi-fi neparolat chiar langa, asa ca imi verific mesajele si ceva stiri. Aflu ca in Bucuresti sunt deja 30 de grade (la ora 10), iar aici 19. Bine ca nu stia nimeni de acasa de asta, altfel imi gaseam frigiderul plin de carne.
Intru apoi la Lidl, aici deja erau preturile mai suportabile, in sensul ca un kg de banane era cam 8-9 lei. Imi mai iau si ceva fise de ciocolata vrac, cateva alune si stafide si cam atat pentru moment. Oricum aveam sa mai trec si seara pe acolo.
Ajung din nou in centru, insa prima cursa ce urma sa plece la ora 10 spre Drottningholm era deja plina, asa ca urma sa urc pe urmatoarea. In consecinta imi iau bilet si ma duc sa dau tarcoale City-Hall-ului. Vizitarea in interior e cu plata, insa nu am considerat considerat ca merita (oricum aveam doar o jumatate de ora la dispozitie), asa ca m-am multumit sa o vad doar la exterior, la fel ca majoritatea turistilor impreuna cu omniprezentii turisti japonezi.

Dupa o tura prin zona, iau un loc pe malul apei. O rata ma vede si se apropie spre mine, asteptand sa-i dau ceva. Cum insa nu aveam la mine decat banane si ciocolata, n-aveam cu ce s-o servesc, prin urmare se indeparteaza. Probabil la fel au cazut in capcana si lebedele austriecilor in urma cu 20 de ani de au ajuns in ceaunele tiganilor romani...
Se apropia ora imbarcarii, asa ca ma apropii de vas. Nu era prea mare, dar suficient pentru 30-40 de oameni. Majoritatea se asezara in interior, la masa. Numai bine, puntea ramase pentru mine, care n-aveam de gand sa pierd timpul stand la masa, ci vazand cat mai multe. In scurt timp, vasul se puse in miscare, alunecand pe canalele de pe lacul Malaren, spre vest. Trecem de City Hall, apoi inaintam pe canale, de unde se putea admira orasul pe ambele maluri, rasfirat in fel si chip. Peisajul aduce putin cu o plimbare pe Bosfor, la Istanbul, diferenta e ca aici intalnesti mult mai multi brazi si e mult mai racoare. Cu toate ca personalul de pe vas ne spunea ca vremea este "superba si foarte calduroasa", n-am simtit nevoia de a da jos bluza de trening de pe mine. Nordicii insa n-aveau nici o treaba.
Trecem apoi pe langa alte complexe de locuinte ce ajungeau pana pe malul apei, apoi case de vacanta, ceva plaje, goale insa, iar in unul din golfuri, din ce ne povestea ghidul, se gasea pe vremuri fabrica de dinamita a lui Alfred Nobel. Ea fusese mutata in afara orasului dupa ce fusese amplasata in oras, insa o serie de explozii pusesera in pericol cetatenii orasului. Nici dupa mutare nu reprezenta un loc sigur de a lucra, dar oricum. Acum insa se desfiintase, iar exploziile (nu vreau sa ma gandesc cum se auzeau), erau de domeniul trecutului.
In curand, pe dreapta si pe stanga nu aveam sa mai vedem decat paduri si ceva stanci. Stancile nu sunt colturoase, ci tesite, aceasta forma fiind capatata in urma ultimei glaciatiuni, cand aceste regiuni fusesera acoperite cu un strat gros de gheata, iar topirea lor a format si fiordurile in partea de vest a peninsulei Scandinave.

Dupa mai bine de o ora, vasul acosta in fata palatului Drottningholm, unde am coborat cu totii. M-am indreptat si eu cu ei spre Palat si spre gradini, numai bine sa prind schimbarea garzii. Nu sunt eu mare fan al paradelor, insa costumele impecabile mi-au atras atentia.

Intrarea in Palat ajungea cca 60 de lei in banii nostri, insa, nu stiu de de, dar nu m-a tentat foarte mult vizitarea acestuia, mai ales ca intrarea in palat nu era cine stie ce sclipitoare. Nu cred ca am pierdut prea mult.
Am pornit apoi prin gradinile palatului, ale caror creatori se vedea clar ca au fost pe la Versailles pentru inspiratie. Iarba era verde, nici vorba sa fie arsa, iar lumea era relativ putina.

Usor-usor, am ajuns si la pavilionul japonez, aflat in capatul din spate al gradinilor. Langa palat, se gasea o sala de mese, folosita pentru discutii importante si private ale mai marilor vremii, atat de private incat, in timpul mesei, nu intra nici un servitor, ci erau doar anuntati de la distanta, iar masa se ridica direct din podea, plina cu mancare.

 La intoarcere, am dat peste nenumarate rate si gaste, ce traiau in deplina armonie cu turistii in aceasta zona a gradinilor. Dupa cum se si vede, penajul e diferit de cel al pasarilor de la noi, doar forma ciocului atand specia. Atentie pe unde calcati !

Sosi vremea sa ma intorc in oras, asa ca m-am indreptat catre ponton. Pana sa vina vasul, am profitat din nou de un wi-fi moca ce mergea foarte bine chiar la ponton. Urc apoi pe vas si incepem drumul de intoarcere.
De aceasta data lumea iesise la plaja si la sporturi nautice, sa profite de scurtele veri nordice. Tipul din poza ce facea ski pe apa a avut ghinionul sa si cada. A fost recuperat, dar probabil inghetase suficient in apa cat sa ia o pauza.

 Altii care profita de vremea buna si folosesc la maxim spatiul pentru plaja.

Ajungem apoi in oras, unde luat-o hai-hui pe strazi.

Recunoasteti personajul?

 Dar pe acesta?

In cele din urma, simtind ca ma cuprinde oboseala, am mai facut o oprire la Lidl,De aceasta data am cules si o bere si o sticla de (credeam eu) lapte. La casa, cand a trecut pe banda cutia de bere, aparu pe casa de marcat 30.07.1994. Aha, deci trebuia sa fiu nascut inaintea acestei date pentru a putea cumpara bere, adica sa am peste 18 ani. Apoi m-am retras la hostel, cu gandul sa-mi spal ceva haine. Mi-am cules rucsacul de la bagaje, cheia de la camera impreuna cu lenjeria, trec prin bucatarie, urc si ajung la camera mea de 4. Camera, ca si tot hostelul, e Ikea style si foarte curat. De asemenea, pe pereti gasesti diverse afise moralizatoare, gen "Love sucks, true love swallows!" si altele in acelasi tipar care, impreuna cu locuitorii veniti de pe tot mapamondul in aceste hosteluri, majoritatea in grupa de varsta 20-25 de ani, dau farmecul irezistibil.
In camera, supriza, eram singur, si asa aveam sa fiu pana a doua zi. A, si mai era si un ventilator si o fereastra ce nu se putea deschide, un fel de luminator. Spre deosebire de Romania, n-am simtit nevoia ventilatorului. Imi fac patul, imi pun acumulatorii la incarcat, dupa care imi pregatesc ce aveam de spalat   Aveam sa descopar ca nu cumparasem lapte, ci un fel de Sana sau lapte batut. In tarile nordice, chiar daca toata lumea vorbeste engleza, nu inseamna ca si inscriptiile sunt in aceeasi limba. Eh, bun si asta, nu ma plang.
Cobor apoi la receptie, sa-mi iau platesc spalatoria, undeva la echivalentul a 5-7 euro. Intind cardul, fata (alta, nu blonda de dimineata), il baga in POS si...eroare card. Ehh, posibil vreo eroare. Scot al doilea card. Eroare si cu acesta. Stai ca nu-i a buna. Ii cer cardurile si pun mana si sun la numarul de asistenta de pe el. "Bine ati venit la relatii cu clientii...va rugam asteptati pana se va elibera..." si minutele mele de roaming curgeau...In fine, imi raspunde o fata, ii zic cine sunt si ca am o problema. "Pai da, aici apare ca a fost folosit cardul dvs la ceva, ...Interhostel Stockholm..." "Da, sunt in Stockholm si m-am trezit ca nu pot plati, prin urmare rog verificati ce s-a intamplat" In fine, ma pune pe hold pret de 5 minute (minutele de roaming curgeau, bine ca eram in UE si nu prin Noua Zeelanda), dupa care imi spune ca s-a rezolvat si ca sa incerc acum. Inchid eu dupa 10 minute de convorbire si...surpriza, cardul merge. Probabil or fi activat vreo protectie ceva vazand ca tot platesc in afara tarii cu el.
Imi bag apoi la spalat rufele, urmand sa revin apoi pentru uscare. Fac un dus, apoi iau loc la unul din calculatoarele cu internet de pe hol, la care veselii colocatari isi consultau paginile de Facebook. Altii isi faceau de mancare la bucatarie, mancau, sau se uitau la televizor, la Euronews. In fine, dupa ce s-au terminat rufele, oboseala a fost mai puternica decat mine, asa ca m-am dus la somn.
Dimineata, tot singur aveam sa fiu in camera. Ma pregatesc apoi pentru o noua zi si, nu stiu cum fac, dar ating caloriferul din camera. ERA CALD ! Si eu de ce n-am stiut asta cand aveam rufe de de-abia scoase din uscator?  Asta e, dar nici n-am simtit ca transpir in camera.
Cobor la receptie sa predau lenjeriile si cheia, precum si sa las rucsacul la bagaje. Din nou ma intampina blonda ce imi facuse check-in-ul cu o zi inainte care, supriza, vorbeste si foarte bine ruseste. Sa nu uitam totusi in ce zone ne aflam, ca Rusia e la o aruncatura de bat si ca multi rusi ajung pana aici de la Sankt Petersburg. Imi las apoi rucsacul la bagaje, cu sfatul de a-l prelua pana la ora 17, altfel voi fi taxat suplimentar. Nici o problema, as mai fi avut apoi 2 ore pana sa urc pe vapor, catre urmatoarea destinatie.
Ziua de azi avea sa fie dedicata integral orasului, prin urmare am luat-o la pas spre centru. Vad un bancomat, asa ca ma duc tinta spre el, cu gandul sa scot ceva cash, intrucat pana atunci platisem doar cu cardul. Bancomatul in cauza scria ca poate elibera atat coroane suedeze, cat si euro. Ii dau pentru coroane suedeze, cu gandul sa scot ceva gen 50 de lei, dar suma minima pe care o puteam scoate era cam de 280 de lei. Bai ce bogati sunt suedezii astia de isi permit sa scoata atata cash. Sau o fi politica de a se stimula plata cu cardul, mai ales ca nu intampinasem nici o problema pana acum in a plati asa si nu avusesem nici o coroana pe mana? Inclin spre varianta din urma. Incerc apoi pentru euro: "Your card is not accepted for foreign currencies"; in Ro parca facusem cardul asta in euro. Ehh, trecem peste, mai bine sa ne bucuram de vremea frumoasa de afara.
Asadar mi-am continuat drumul spre Gamla Stan, nucleul Stockholm-ului, trecand bineinteles inca un pod, pe o alta insula. Si nu doar una. Prin urmare las pozele sa vorbeasca de la sine.

Am ajuns apoi la muzeul Vasa, muzeu dedicat unei corabii de razboi construite de suedezi in urma cu cateva secole ce s-a scufundat la nici o ora dupa lansarea la apa, ca urmare a unei erori de constructie si de incarcare. Voiam sa-l vizitez, dar coada de la intrare m-a facut sa-mi schimb planurile.

Prin urmare mi-am continuat plimbarea catre Gamla Stan, zona medievala, cea cu stradute inguste si case inalte, caracteristica multor orase din Europa.

Gamla Stan, fiind nucleul Stockholm-ului, este si cea mai aglomerata zona a acestuia, aici gasindu-se majoritatea magazinelor de suveniruri. Tot aici am intalnit si un jucator de alba-neagra, ce nu parea totusi roman, dar nici turistii nu i-au cazut in capcana.
Mai departe am trecut din nou un pod, catre o zona ceva mai contemporana a Stockholm-ului, spre Globe Arena. Nu am mers mult pentru ca...a inceput ploaia. Am reusit sa retrag la adapost si sa-mi trag pelerina de ploaie pe mine. In fine, ploaia nu a tinut mai mult de 20 de minute, soarele iesind apoi victorios dintre nori.

 De aici am considerat ca e mai bine sa ma intorc, nu cred ca am pierdut prea multe, deja incepusera sa se rareasca turistii.

 La intoarcere, am dat peste liftul Katarina, facut pentru a facilita accesul locuitorilor. Aceasta insula, fiind mai abrupta, a necesitat in trecut un astfel de lift, ce nu mai este folosit in prezent. Varful turnului este insa accesibil turistilor, si ofera o priveliste foarte buna asupra Stockholm-ului. Nu are rost sa mai precizez ca m-a mai prins inca odata o rafala scurta de ploaie.

Cum am ajuns din nou in Gamla Stan, a iesit din nou soarele, insa se apropia ora la care trebuia sa-mi recuperez rucsacul de la hostel, asa ca n-am mai zabovit prea mult. Asa ca am luat-o la pas pe Drottninggatan, acum intesata de lume.

 Imi recuperez rucsacul de la hostel si plec. Nu aveam sa mai trec prin centru, ci direct spre est, catre port. Bbye Interhostel. Drept ghid aveam harta orasului si un bun prilej de a vedea orasul si in zone mai putin turistice.

 Pe drum, am remarcat acest autobuz. In lei insemna cam 225 de lei. Oare o fi pe un singur sens sau dus-intors? Oricum e enorm.

Usor-usor, ma apropii de port. Sunt in directia buna, Finlanda, asteapta-ma.

Aproape am ajuns.

 Gata, am ajuns la timp sa-mi fac check-in-ul online si sa mai zabovesc putin.

 Treptat, terminalul avea sa se umple de lume, majoritatea nordici. Romani, nici pomeneala.

 Orarul, simplu si eficient.

 Si o minifarmacie, cu cele mai uzuale medicamente. Nu aveam nevoie de ceva, insa n-am putut sa nu remarc ca gaseai aspirina si medicamente de greata, insa nordicii "sufereau" asa rau incat prezervativele si anticonceptionalele "de dupa" lipseau cu desavarsire.

 Intre timp, a sosit si ora imbarcarii, cand lumea s-a asezat cuminte la coada catre pasarela ce ducea la ferry-ul pentru Turku, Finlanda. Asezai biletul in locul indicat, iar usile mici se deschideau, in genul toaletelor de la OMV. Si asta era tot, erai in spatiul de trafic international. Fara control la pasapoarte, buletine, nimic. Nimeni nu m-a intrebat de sanatate, nici macar de reducerea de care beneficiam ca utilizator de pass Interrail. Asa ca mi-am continuat drumul spre vas, prin pasarela acoperita. Despre vas si calatoria catre Finlanda, data viitoare.